Psihoterapie

CE ESTE PSIHOTERAPIA? III. PSIHOTERAPIE- PSIHOTERAPEUT Art.18. Definitie: Psihoterapia este interventia psihologica (a) în scopul optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale si/sau (b) în scopul modificarii factorilor psihologici implicati în tulburarile psihice, psihosomatice si în tulburarile somatice. Art.19. Psihoterapia se poate realiza în regim: - individual - în grup - de grup (ex. cuplu, familie) Pentru informatii suplimentare viziteaza site-ul Colegiului Psihologilor din România, www.copsi.ro (vezi: Atestare, Acreditare si Certificare). Pentru a te informa despre psihoterapie si pentru a te ajuta sa iei o decizie cu privire la începerea terapiei personale îti recomand doua lucrari: Winfrid Huber, Psihoterapiile. Terapia potrivita fiecarui pacient, Editura Stiinta si Tehnica, Bucuresti, 1997. Mony Elkaïm, Ce psihoterapie sa alegem?, Editura Trei, Bucuresti, 2007.

 

ANALIZA TRANZACTIONALA „Analiza tranzactionala este o teorie a personalitatii si o psihoterapie sistematica pentru dezvoltare si schimbare personala.” (Asociatia Internationala AT) În realitate, analiza tranzactionala sau AT reprezinta mult mai mult. Ca teorie a personalitatii, AT ne ofera o imagine asupra modului în care oamenii sunt structurati din punct de vedere psihologic. Pentru a realiza acest lucru, ea ne ofera un model cu trei elemente, cunoscut sub numele de modelul starilor eului. Acelasi model ne ajuta sa întelegem cum functioneaza oamenii- cum îsi exprima personalitatea în plan comportmental. AT ofera de asemenea o teorie a comunicarii. Aceasta poate fi extinsa pentru a oferi o metoda de analiza a sistemelor si organizatiilor. AT ofera o teorie a dezvoltarii copilului. Conceptul de scenariu de viata explica modul în care tiparele noastre actuale de viata îsi au originea în copilarie. În cadrul unui scenariu de viata, AT dezvolta explicatii referitoare la modul cum putem continua sa re-luam strategiile copilariei în viata noastra de adulti, chiar si atunci când acestea produc niste rezultate care sunt auto-distructive sau dureroare. Astfel AT ne ofera si o teorie a psihopatologiei. În domeniul aplicatiilor practice, AT ne ofera cu adevarat un sistem de psihoterapie. Ea se foloseste în tratamentul tuturor tipurilor de tulburari psihice, începând cu problemele de zi cu zi si pâna la psihoze grave. Ofera o metoda ce poate fi folosita pentru terapie individuala, de grup, a cuplului sau a familiei. În afara domeniului terpeutic, AT se foloseste si în medii educationale. Ea ajuta pe educatori si educati sa mentina o comunicare clara si sa evite aparitia unor confruntari neproductive. Este deosebit de recomandabila în consiliere. AT este un instrument de lucru valoros de formare în management si comunicare si în analiza organizationala. Între multe alte aplicatii ale AT, mentionam utilizarea ei de catre institutiile de asistenta sociala, politie, serviciile de probatiune si institutii religioase. AT poate fi folosita în orice domeniu în care e nevoie de întelegerea individului, a relatiilro si a comunicarii. Principiile de baza ale AT sunt si principiile mele ca om, ca specialist. SURSA: Ian Stewart, Vann Joines, AT astazi. O noua introducere în analiza tranzactionala, Editura Mirton, Timisoara, 2004, p. 14. Pentru mai multe informatii despre analiza tranzactionala si pentru cumpararea acestei carti consulta site-ul Asociatiei Române de Analiza Tranzactionala: www.arat.ro

PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA Î: Ce este terapia cognitiva? R: Terapia cognitiva este una dintre formele de terapie care au fost testate stiintific si s-au dovedit a fi eficiente în peste trei sute de încercari clinice pe mai multe tipuri de tulburari psihice. Terapia cognitiva se diferentiaza de alte tipuri de psihoterapie prin faptul ca de obicei este mai concentrata asupra prezentului, este de scurta durata si orientata catre rezolvarea problemei. Într-adevar, ceea ce face în special un pacient este sa rezolve problemele cu care se confrunta la un moment dat. În plus, pecientii învata abilitati specifice pe care le pot folosi tot restul vietii lor. Aceste abilitati presupun identificarea distorsiunilor cognitive, schimbarea credintelor, relationarea cu ceilalti în moduri noi si schimbarea comportamentelor. Î: Care este teoria care sta la baza terapiei cognitive? R: Terapia cognitiva este bazata pe modelul cognitiv care se refera, pe scurt, la faptul ca modul în care noi percepem situatiile ne determina modul în care ne simtim din punct de vedere emotional. De exemplu, o persoana care citeste aceste rânduri poate gândi: „Oau! Suna bine, este ceea ce am cautat dintotdeauna!” si se simte fericita. O alta persoana care citeste aceasta informatie se poate gândi ca, „Ei bine, suna bine, dar cred ca nu pot sa fac asta”. Aceasta persoana se simte trista si descurajata. Astfel, nu situatia este cea care determina direct starea afectiva a unei persoane, ci, mai degraba gândurile pe care aceasta le are în situatia data. Atunci când oamenii se afla în distres, nu mai gândesc clar si gândurile lor se distorsioneaza într-un anume fel. Terapia cognitiva îi ajuta pe oameni sa identifice aceste gânduri stresante si sa le evalueze gradul lor de realism. Apoi, ei învata sa îsi schimbe aceasta gândire distorsionata. Atunci când ei gândesc mai realist, se simt mai bine. Accentul este pus pe rezolvarea de probleme si declansarea schimbarii comportamentale.

Î: Pentru ce fel de probleme este utila TCC?

R : Pâna în prezent, eficacitatea TCC a fost obiectul unor cercetari extensive. Rezultatele studiilor publicate recomanda TCC, mai ales pentru urmatoarele tipuri de probleme:

  • Anxietate si Atacuri de panica
  • Fobii (ex. agorafobie, fobie sociala, fobii simple)
  • Sindromul de oboseala cronica
  • Depresie
  • Tulburare obsesiv-compulsiva
  • Probleme de alimentatie
  • Probleme relationale si sexuale
  • Probleme ale copiilor si adolescentilor
  • Probleme generale de sanatate
  • Durere cronica
  • Tulburari ale habitusului (ex. ticuri)
  • Furie
  • Probleme datorate alcoolului si drogurilor
  • Schizofrenie, alte tulburari psihotice
  • Probleme asociate cu dizabilitati de învatare
  • Tulburare bipolara
  • Tulburare de stres post-traumatic

• Tulburari de somn Î: Ce pot face pentru a ma pregati pentru terapie? R: Un prim pas important este sa îti stabilesti obiective. Întreaba-te, „Cum mi-ar placea sa fiu la sfârsitul terapiei?” Gândeste-te la schimbari concrete pe care ti-ar place sa le faci la serviciu, acasa, în relatiile cu familia, prietenii, colegii si alte persoane. Gândeste-te la simptomele care te-au deranjat si pe care vrei sa le ameliorezi sau de care vrei sa scapi. Gâdeste-te la alte domenii care ti-ar îmbunatati viata: identificarea unor interese spirituale/intelectuale/culturale, exercitiile fizice, renuntarea la obiceiurile proaste, învatarea unor abilitati interpersonale noi, îmbunatatirea abilitatilor manageriale la serviciu sau acasa. Terapeutul te va ajuta sa evaluezi si sa formulezi obiectivele si te va ajuta sa determini la care din obiective poti lucra de unul singur si care pot fi abordate în terapie. Î: Ce se întâmpla în timpul unei sedinte de terpie? R: Chiar înainte de începutul sedintei de terapie, este posibil ca terapeutul sa îti fi dat sa completezi unele chestionare cu ajutorul carora sa determine starea afectiva în care te afli. Inventarele de Depresie, Anxietate si Lipsa a sperantei va pot oferi tie si terapeutului un mod obiectiv de evaluare a progresului. Unul din primele lucruri pe care terapeutul le va face în sedinta de terapie este sa determine cum te-ai simtit în saptamâna care a trecut de la ultima sedinta comparativ cu cele anterioare. Este ceea ce numim o verificare a starii afective („mood check”). Terapeutul te va întreba ce problema vrei sa aduci în discutie în acea sedinta si ce anume important s-a întâmplat în saptamâna care a trecut. Apoi, terapeutul va crea o punte între sedinta anterioara si cea actuala întrebându-te ce ai considerat important si ai discutat sedinta trecuta, ce sarcini terapeutice („teme pentru acasa”) esti capabil sa faci pe parcursul saptamânii urmatoare si daca este ceva în privinta terapiei pe care vrei sa o schimbi. Apoi, tu si terapeutul veti discuta despre problema sau problemele pe care le-ai ales pentru acea sedinta si veti face o combinatie de rezolvare de probleme si evaluare a gândurilor si credintelor pe care le-ai avut în situatia problematica. Vei învata, de asemenea, noi abilitati. Tu si terapeutul veti discuta cum vei folosi ceea ce ai învatat în acea sedinta în saptamâna urmatoare si terapeutul va sintetiza aspectele cele mai importante din sedinta si îti va cere un feedback: ce anume a fost de ajutor în acea sedinta, ce nu a fost de ajutor, ce anume te-a plictisit, ce nu a facut corect terapeutul, ce vrei sa schimbi. Dupa cum vei vedea, terapeutul si pacientul sunt activi în aceasta forma de tratament. Î: Cât dureaza terapia? R: Desi exista unele constrângeri practice, decizia asupra lungimii tratamentului este luata în cooperare de catre terapeut si pacient. Adesea terapeutul va avea o idee dupa o sedinta sau doua despre cât timp îti va lua ca sa îti atingi obiectivele pe care ti le-ai stabilit în prima sedinta. Unii pacienti ramân în terapie pentru un timp scurt, de 6-8 sedinte. Alti pacienti care vin cu probleme vechi pot alege sa ramâna în terapie mai multe luni. La început, pacientii sunt vazuti o data pe saptamâna, cu exceptia situatiilor de criza. De îndata ce se simt mai bine, ei împreuna cu terapeutul pot conveni sa se vada o data la doua saptamâni, apoi o data la doua saptamâni. Aceasta rarire a sedintelor îti va permite sa practici abilitatile pe care le-ai învatat fiind înca în terapie. Sunt recomandate sedinte de control o data la trei, sase si douasprezece luni dupa încheierea terapiei. Î: Ce se întâmpla cu medicamentele? R: Terapeutii cognitivisti, practici si dornici de colaborare, pot discuta avantajele si dezavantajele medicatiei în cazul tau. Multi pacienti sunt tratati fara sa apeleze la medicatie. Totusi, unele tulburari raspund mai bine atunci când se combina medicatia si psihoterapia cognitiva. Daca iei medicamente sau intentionezi sa le iei, poti discuta cu terapeutul tau daca este cazul sa consulti un psihiatru pentru a te asigura ca iei medicatia si dozele potrivite. Daca nu iei medicamente si nu doresti sa iei, poti decide împreuna cu terapeutul ca dupa 4-6 saptamâni, sa evaluati progresul si apoi sa hotarâti daca te vei duce la un psihiatru pentru a obtine mai multe informatii despre medicatie. Î: Cum pot sa ma folosesc cel mai bine de terapie? R: Un mod este sa întrebi terapeutul cum îti poti suplimenta psihoterapia cu literatura despre terapia cognitiva, un jurnal personal etc. Un alt mod este sa pregatesti cu grija fiecare sedinta, sa te gândesti ce ai învatat în sedinta anterioara si sa notezi ce anume vrei sa discuti în sedinta urmatoare. Un al treilea mod de a maximiza efectele terapiei este sa te asiguri ca aduci sedinta de terapie în viata ta de zi cu zi. Un bun mod de a face asta consta în a-ti nota la sfârsitul fiecarei sedinte, sau înregistra sedinta sau o sinteza a sedintei pe banda audio. Asigura-te ca tu si terapeutul va lasati destul timp în sedinta pentru a discuta ce anume ti-ar fi de ajutor sa faci în saptamâna viitoare si sa încerci sa prezici ce dificultati vei avea în realizarea sarcinii terapeutice astfel încât terapeutul sa te poata ajuta înainte de terminarea sedintei. Î: Cum îmi dau seama daca terapia functioneaza? R: Cei mai multi pacienti observa o descrestere a simptomelor în primele 3-4 saptamâni de terapie daca au venit regulat la sedinte si daca si-au realizat sarcinile terapeutice între sedinte. De asemenea, ei observa ca scorurile la teste încep sa scada în primele saptamâni de terapie. Î: Cum pot gasi un terapeut certificat? R: Poti alege un terapeut certificat consultând site-ul Colegiului Psihologilor din România (www.copsi.ro) unde vei gasi un tabel cu toti terapeutii certificati si scoala de terapie în care sunt formati. Îi vei putea identifica pe cei formati în psihoterapie cognitiv-comportamentala. Î: Exista programe educationale de TCC (terapie cognitiv-comportamentala) asistate de calcuator care ma pot ajuta? R: Da. „Good Days Ahead” este un program interactiv pentru depresie si/sau anxietate disponibil la: http://www.mindstreet.com/. SURSA: Traducere si adaptare dupa Questions and Answers about Cognitive Therapy, Judith Beck, Ph.D., Directorul Institutului Beck www.beckinstitute.org

FILMOTERAPIA

“Cinematografia, asemenea povestilor politiste, face posibil sa experimentam fara pericol tot ceea ce este încântator, pasionant si dorit, care trebuie reprimat conform rânduirii societatii omenesti.”

                                                       Halliwell’s Who’s Who in the Movies, 1999, p. 457.

C.G. Jung (psiholog)

 

 

“Acum mai mult ca niciodata avem nevoie sa vorbim unul cu celalalt, sa ne ascultam si sa întelegem modul în care vedem lumea, iar cinematografia este cel mai bun mediu ce poate face acest lucru.”

Martin Scorsese (regizor)

(http://www.brainyquote.com/quotes/quotes/m/martinscor403021.html)

” Gratia salvatoare a cinematografiei consta în rabdare si un pic de dragoste, cu ajutorul carora putem ajunge la acea creatura minunat de complexa numita om.”

Jean Renoir (regizor)

(http://www.geocities.com/the7thart/quotes.html)

Filmoterapia este o tehnica terapeutica relativ noua. Ea a aparut în anii ‘90 si presupune vizionarea de catre client a unor pelicule atent selectate anterior de psihoterapeut în vederea atingerii obiectivelor terapeutice stabilite anterior de cei doi.

Este vorba despre utilizarea sistematica a unor filme aristice sau narative de gen în scop terapeutic.

În lume, terapia prin film sau „cinematherapy“, termenul consacrat în limba engleza este promovata de specialisti, psihoterapeuti, psihiatrii, asistenti medicali, consilieri scolari si organizationali, asistenti sociali precum: Birgit Wolz, Fuat Ulus, Michael Kalm, Stuart Fischoff, Gary Solomon- S.U.A., Peka Lehto (Finlanda), Bernie Wooder (Anglia).

În România, am preluat si îmbogatit aceasta tehnica din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale în cadrul unei teze de doctorat. De asemenea, am creat si definit termenul românesc de „filmoterapie”.

Rezultatele cercetarilor mele vor fi publicate într-o carte pe care o voi promova din timp pe acest site.

În prezent, sunt interesata sa studiez relatia dintre scenariile de viata (concept fundamental în analiza tranzactionala) si preferintele pentru anumite genuri de filme si, respectiv, personaje.

Filmoterapia se bazeaza pe conceptul de vizionare terapeutica ce se diferentiaza de cel de vizionare de divertisment. Mai jos poti vedea trasaturile specifice celor doua modalitati de vizionare:

Vizionare pentru divertisment

Vizionare terapeutica

Intriga

Personaje

Actiune

Relatii

Deznodamânt

Proces

Distractie

Insight

Suspans

Analiza

Staruri de film

Concentrare pe sine

Vizionarea terapeutica nu exclude distractia si amuzamentul, ci, din contra, le încurajeaza. Cu toate acestea, filmoterapia nu înseamna ca psihoterapeutul îi recomanda clientului/pacientului un film la care sa plânga sau sa râda.

Experienta personala si experientele pozitive ale oamenilor cu care am lucrat în contexte experimentale mi-au demonstrat ca filmul narativ de gen este un instrument terapeutic autentic si valoros, accesibil, stimuleaza insight-urile cognitive si afective, faciliteaza rezolvarea problemelor personale într-un mod creativ, ofera inspiratie si suport pentru schimbarea comportamentului.

Îti propun ca data viitoare dupa ce te uiti la un film sa-ti pui urmatoarele întrebari:

* Ce personaj mi-a placut în mod special? M-am identificat cu el? Ce emotie(-ii) simt fata de el? Are acest personaj un mesaj pentru mine?

* Ce personaj mi-a displacut în mod special? Ce emotie(-ii) simt fata de el? Recunosc la el unele aspecte personale mai putin placute? Sau ale celor din jur? Ce pot face pentru a ma schimba?

* Ce anume (calitati, atitudini, valori, comportamente, mod de a gândi etc.) pot învata de la personajele acestui film astfel încât sa ma simt mai bine?

* Care sunt mesajele importante pentru mine?

Daca ti s-au parut incitante aceste întrebari, daca ai descoperit raspunsuri interesante despre tine, oameni si viata dupa ce ai raspuns la ele si daca esti dornic sa te cunosti, sa-ti rezolvi problemele, sa te dezvolti si sa te bucuri mai mult de viata, atunci esti un bun candidat pentru filmoterapie.